Gabriel García Márquez (n. 6 martie 1927, Aracataca, Columbia) este un redactor şi scriitor columbian, care a obţinut Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru nuvelă şi scurte istorii, unde fantasticul şi realul sunt combinate într-o lume liniştită de bogată imaginaţie, reflectând viaţa şi conflictele unui continent. Este cunoscut de către prieteni drept Gabo. Cel mai cunoscut roman al său este: Cien años de soledad (Un veac de singurătate). Literatura sa se încadrează în paradigma realismului magic.
Opere:
Ojos de perro azul, 1950 (Ochide câine albastru);
La Hojarasca, 1955 (Frunze uscate);
Relato de un náufrago, 1955 (Povestea unui naufragiat);
El canibal, 1955 (Canibalul);
Un día después del sábado, 1955 (O zi după sâmbătă);
La mala hora, 1961 (O oră rea);
El coronel nu tiene quien le escriba, 1961 (Colonelului nu are cine să-i scrie);
Los funerales de la Mamá Grande, 1962 (Funeraliile bunicii);
Un señior muy viejo con unas alas enormes, 1966 (Un domn foarte bătrân şi cu nişte aripi enorme);
Cien años de soledad, 1967 (Un veac de singurătate);
Monólogo de Isabel viendo llover en Macondo, 1968 (Monologul Isabelei văzând ploaia din Macondo);
Cuando era feliz e indocumentado, 1973 (Când eram fericit şi nedocumentat);
El otono del patriarca, 1975 (Toamna patriarhului);
Todos los cuentos, 1976 (Toate poveştile);
Crónica de una muerte anunciada, 1981 (Cronica unei morţi anunţate);
Viva Sandino, 1982 (Trăiască Sandino);
Noticia de un secuestro, 1982 (Ştiri despre o răpire);
El amor en los tiempos del colera, 1985 (Dragoste in vremea holerei);
El general en su laberinto, 1989 (Generalul în labirintul său);
Vivir para contarla, 2002 (Să trăieşti şi să povesteşti);
Memorias de mis putas tristes, 2004 (Amintirile curvelor mele triste);
El rastro de tu sangre en la nieve (Urma sângelui tău pe zăpadă);
Del amor y otros demonios (Despre dragoste si alti demoni).

Mi-am dorit de cativa ani sa citesc un romal scris de acest autor, insa intotdeauna am gasit alte carti care mi se pareau mai bune si am uitat de el. Insa am apucat sa citesc " Despre dragoste si alti demoni", o nuvela scurta, de 150 de pagini, care m-a impresionat intr-un mod foarte placut. Realismul magic nu m-a atras niciodata, insa Marquez il face sa para atat de verosimil, de parca as trai in acelasi timp si as fi in aceeasi ecuatie cu personajele lui.

Un veac de singuratate este incredibila, merita citita. Daca ti-a placut nuvela lui, o sa-i adori romanul.

Marquez are un stil aparte, oarecum plictisitor ( in roman, ma refer) si foarte ambiguu ( toate personajele au acelasi nume, e un haos complet :)) ) dar povestea in sine, mesajul si mai ales sfarsitul sunt geniale. Am citit-o pe la 14 ani si tot planuiesc sa o recitesc dar cum am mai zis, e o carte greoaie, partea cea mai interesanta fiind anticiparea sfarsitului ceea ce face o recititire grea.

Nu am citit nuvela pe care ai mentionat-o tu, insa am citit vreo zece alte si m-am indragostit :)

am de la el 3 carti: "Dragostea in vremea holerei", "Un veac de singuratate" si "Povestea tarfelor mele triste". incepusem "Un veac...", dar nu stiu din ce motiv am abandonat-o. poate o s-o reincep.

Eu am reusit s-o citesc fiindca trei sferturi eram pedepsita sau nu mergea netul sau ceva de genul asta, nu aveam nici o alta sursa de distractie si cand mi-a revenit eram deja in " mijlocul actiunii" si nu i-am mai dat drumul din mana.

In Vremea Holerei sper s-o citesc in urmatoarele ore, pe avion :).

Cred ca treaba cu dezamagirea se intampla fiindca cerintele si pretentiile cresc odata cu varsta. Si eu patesc acelasi lucru.