Autor: Rebreanu, Liviu
Editura: LIVIU REBREANU
Categoria: Beletristica Literatura romana Romane
Pret: 18,00 RON

Despre carte (Wikipedia)

Ciuleandra este un roman scris de Liviu Rebreanu.

Preocuparea pentru analiză şi pentru explorarea în profunzime a psihicului uman se adânceşte în romanul “Ciuleandra”(1927), pe care canonul critic îl plasează de obicei în umbra capodoperei “Pădurea spânzuraţilor”, deşi sunt comparabile prin insolitul abordării. Receptarea critică din epocă a privilegiat ”Pădurea spânzuraţilor” din mai multe motive: tema nouă a războiului, problematica majoră (drama naţională), complexitatea personajului şi deplasarea accentului de la creaţie spre analiză.

Perspectiva temporară descoperă în romanul Ciuleandra suficiente motive pentru o nouă interpretare şi o reconsiderare a cărţii în ierarhia operei lui Liviu Rebreanu: interesul pentru omul comun şi drama sa personală, tema alienării individului, psihologia criminalităţii, investigarea stratului psihic abisal, formula ingenioasă exploatând resursele oferite de romanul senzaţional şi poliţist.


Romanul “Ciuleandra” este alcătuit din 31 de capitole şi se deschide cu un moto: ”…şi nu ştii că tu eşti ticălos şi mişel şi sărac şi orb şi gol…” (Apocalipsa, III – 17). Acesta are un rol anticipativ deoarece prezintă ipostaza finală a personajului principal, nebunia acestuia, dar ilustrează, totodată, şi faptul că niciodată nu ne cunoaştem suficient de bine, niciodată nu ştiu dacă în interiorul unei fiinţe aparent inofensivă se poate afla instinctul criminal. Trebuie doar să ştim să ne controlăm pornirile.

Tilul operei poate fi privit din două unghiuri, având un sens denotativ şi un sens conotativ. El exprimă pe de o parte nebunia dansului, “Ciuleandra” fiind considerat un dans dionisiac în care fiecare dintre participanţi se deslănţuie: ”Porneşte ca o horă oarecare, foarte lent, foarte cumpătat. Jucătorii se adună, se îmbină, se înşiră, probabil după simpatii, ori la întâmplare, indiferent. Pe urmă, când se pare că oamenii s-au încins puţin, muzica prinde a se agita şi a se iuţi. Ritmul jocului se accelerează, fireşte. Jucătorii, cuprinşi de după mijloc, formează un zid compact de corpuri care se mladie, se îndoaie, se răsuceşte, şi tresaltă cum poruncesc lăutarii. Cu cât se prind mai tare jucătorii, cu atât muzica devine mai zvăpăiată, mai sălbatică. Picioarele flăcăilor scăpară vijelios, schiţează figuri de tropote, sărituri de spaimă, zvâcniri de veselie. Apoi, deodată, cu toţii, cu paşi săltaţi şi foarte iuţi, pornesc într-un vârtej. Zidul viu te avântă când încoace, când încolo, lăutarii pişcă vehement strunele înăsprind şi ascuţind sunetele cu câte un chiot din gură, la care încearcă să răspundă altul, din toiul jucătorilor, curmat însă şi înghiţit de năvala ritmului. Acum şirul, tot încovăindu-se şi strigându-se, ca un şapte fantastic, începe să se încolăcească, să se strângă, să se grămădească până ce se transformă parcă într-un morman de carne fierbinte care se zvârcoleşte de pe loc un timp ca apoi, pe neaşteptate, să se destindă iarăşi, ostenit ori prefăcut, în tact cuminte, lăsând să se vadă feţele roşite şi vesele ale jucătorilor.”

ii, mi-a placut tare mult cartea asta. desi nu ma impresioneaza foarte tare cartile autorilor romani, "Ciuleandra" m-a surprins placut.

si pe mine.
am citit-o pe nerasulfate.
iar filmu m-a dezamagit profund.


ma asteptam ca Puiu sa fiu mult mai frumos, iar de Madalina.. credem ca e blonda. :-?

eu nu am citit-o. poate mi-o imprumuti si pe-asta, ely :>

o-ke. :)
o sa ti-o imprumut. n-are multe pagini, sa stii.

eu nu am citit-o, dar trebuie sa o citesc =))
pentru ca am discutat astazi la un curs optional si mi-a stranit curiozitatea...

Am citit-o in 5-6 ore. Am devorat-o pot sa zic, desi nu sunt adepta cartilor gen. Cand descria dansul parca ma simteam acolo. A fost una din cartile in care am trait clipa. Filmul inca nu l-am vazut, dar nu cred ca poate bate cartea.

Mi-a plăcut cartea, deși mă așteptam la un alt sfârșit.Am terminat-o repede, dar nu era prea voluminoasă.:))Anyway, e o carte pe care chiar o recomand cui n-a citit-o!Zbuciumul interior al personajului principal este captivant, cel puțin pentru mine așa a fost.