coperta

Fidel abstragerii din cotidian a eroilor prozei sale fantastice, Mircea Eliade ofera cu romanul Domnisoara Christina (1936) o varianta moderna a povestilor cu strigoi, omniprezente in folclorul romanesc. Numai ca in "povestea" sa accentul cade nu atat pe groaza celor vii in fata mortilor in viata, ca in romanul gotic, cat pe misterul intrepatrunderii dintre lumea de aici si cea de dincolo. Asa se face ca toate personajele adunate in casa de la tara a familiei Moscu sunt asaltate de jocul semnelor palpabile venite din acel altundeva, care li se strecoara in incaperi si in suflet, intorcandu-i spre intamplari de demult, ravasindu-le viata si cerandu-si tributul. Maiestria autorului sta in firescul straniu cu care impleteste cele doua lumi, iar insondabila adancime a acestui mister intre mistere e potentata aici de dulcele fior de care ne lasam cuprinsi cu totii: personaje, autor si cititori deopotriva.

o puteti downloada de aici
da' mai bine o imprumutati de la biblioteca, sigur scoala voastra are o domnisoara Chrisitina printre rafturile bibliotecii. :)

Lectura placuta.

Am citit-o pentru ca a fost lectura obligatorie. :D
Singura chestie e ca mi s-a parut destul de ciudata, insa nu in sensul rau. Poate din cauza ca am ajuns sa urasc toate cartile pe care ni le baga proful de romana pe gat.

eu am citit-o si mi-a placut
mi-a recomandat-o o colega si oricum.. eram fana Eliade. xD

Si eu am fost fana Eliade. Romanul adolescentului miop m-a marcat profund. Desi, nu-i o capodopera. :)
Acum insa, C. Petrescu ^ M.Preda, ruleaza. :x

Am citit-o recent,mi-a fost recomandată de o prietenă.
E interesantă şi mi-a plăcut felul în care a fost scrisă.
Nu e printre preferatele mele,dar merită citită

si eu am citit-o la recomandarea unei prietene.. si da, merita citita. :)

Am citit-o si in acea vreme era putin fixista pe Eliade;mi-a recomandat-o o prietena,am tot cautat-o si n-am dat de ea.Apoi mergand la biblioteca am gasit-o pe raft si desi uitasem de ea si-mi cam pierdusem interesul am zis sa incerc.
A fost frumoasa,mi-a placut si fiind usor amorezata de stilul lui Eliade am citit-o repede si din cate imi amintesc nu e nici asa de lunga.
Draguta carte.

Eu prin cartea asta l-am descoperit pe Eliade si cat de genial este. SIncer credeam ca iar este un roman despre taranimea noastra, insa s-a dovedit ca nu este chiar asa. Eliade are alt stil...

am citit-o pe narasuflate... am luat-o intr-o zi cand eram de serviciu... cred ca a doua sau a treia zi era citita:X mi-a placut foarte multi si m-a tinut in suspans:X

Super cartea.Am citit-o in vara.Mi-a placut mult.Plus ca Eliade scrie foarte foarte frumos.E una din multele carti care imi plac de la el.

Oh, mama, sa nu fi fost Eliade ma mai gandeam.
Am alergie de la materialul ce ne-a fost predat la scoala/liceu, am alergie la aproape toti scriitorii romani si moldoveni.

Domnisoara Christina a fost printre primele carti pe care le-am citit de la Mircea Eliade, m-a incantat foarte mult inclinatia sa pentru aceasta tema-tabu.
Cartea nu este extraordinara, e chiar limitata daca ne gadim la resursele pe care le avea autorul, insa este extrem de interesanta. Mi-a placut personajul Christinei, foarte subtil conturat!

Eu nu am avut-o ca lectura obligatorie, dar am zis ca trebuie sa o citesc.

Am aflat de carte de la o prietena..am vazut ca o citea si era foarte entuziasmata de ea. Dupa ce mi-a spus ca este o carte cu vampiri mi-a starnit oarecum interesul, insa aveam o retinere datorita faptului ca autorul este roman si nu ma asteptam la cine stie ce. Dar mi-a placut mult si chiar vreau sa o recitesc.

vai, ce mi-a placut acest roman merita citit mai ales ca este de mircea eliade al nostru, si nu stiu... subiectul de baza, i-as putea spune asa, provine din miturile din folclorul nostru romanesc :-?

Avand in vedere ca Mircea Eliade este unul dintre autorii mei preferati, am citit si aceasta carte, de asemenea si "Sarpele" (are acelasi subiect: strigoii).
Mi s-a parut foarte interesanta, mai ales ca nu am gasit prea multe carti care sa abordeze acest subiect: strigoiul. (Exceptand avalansa de carti cu vampiri din ultima perioada; intr-un fel vampirii sunt si ei strigoi).

Mi-a plăcut romanul, e destul de interesant.
Poate sfârșitul lasă oarecum de dorit, cel puțin mie mi-a lăsat un gust amar, dar este o carte pe care aș recomanda-o.

Mi se pare putin...sadic sfarsitul. Ar fi fost mai dragut ca cei doi sa ramana impreuna, avand in vedere prin cate au trecut.

Mi-a placut subiectul pe care l-a abordat Eliade in aceasta carte. A fost scurta, dar destul de palpitanta. Povestea Christinei m-a facut s-o citesc pana la capat, intr-adevar un personaj interesant. Cat despre final, am aceeasi parere ca si voi. A luat putin din farmecul cartii.
Dar in concluzie, mi-a placut.